Tigrul malaezian de duty free

Cum incepusem sa va povestesc, dupa saptamana din Kuala Lumpur am decis ca e cazul sa ne luam un concediu de odihna, in insula Langkawi care e formata dintr-un arhipelahg si o mare care incepe cu A, ajunge pana in India si nu va spun cum se numeste. Hint: mai are niste insule care se cheama la fel ca marea. Oricum nimeni dintre voi nu o a se oboseasca sa ghiceasca, am vrut doar sa fac conversatie.

Oricum, prevestirile googlelui s-au adeverit inca o data, insula fiind intr-adevar teritoriu duty free.

 

[edit]

Aici traiesc niste plaje, niste retaurante, un guest house care se cheama Zackry’s si pe care vi-l recomand fiind antrenant si atractiv din punct de vedere petrecaret si liberal. Dar cea mai placuta intalnire a fost cu tigrii malaezieni de duty free, pe numele lor Tiger, dar care niciodata nu sosesc cate unul, mereu umbla in haite sau stoluri, fiecare cantareste cam 300ml si se deplaseaza cu o viteza de 5% la zece minute. Dupa cum s eobserva in imagine, sunt linistiti, chiar reci, cu cat mai reci cu atat mai placuti, si au luat chiar si cateva premii internationale.

[edit] Inchin toti tigrii vanati, se intelege, celor 3-5 citititori-bautori-descantatori.

Islamu ie prohibitiv

Fratilor, daca beti mai mult de doua beri pe zi, nu veniti in Malaezia, sau mai ales in Kuala Lumpur. Io atat va zic. Ori, daca da, fugiti cu primul autobuz in Langkawi (un arhipelag la vreo ora de coasta de vest, aproape de granita cu Thailanda), si pe urma in Thailanda  si/sau Cambodgia. Viza de Thai e gratis pana prin iunie, si se poate lua de la ambasadele lor de pe unde or fi ele, foarte simplu si de pe o zi pe alta. Revenind, spuneti voi daca 12 lei pe o bere (cea mai ieftina) nu e nesimtit de mult. Majoritar islamica fiind ea, Malaezia e foarte primitoare mai putin pentru betivii de buget si rucsac, fiindca numai cu cacao cu lapte, ceai si alte cocicole nu face sa bati drumul, putand sa ti le cumperi aproxmativ la acelasi pret la megaimaj. Cu Langkawi asta (sar’na google) e alta treaba, cica. De prin 1980 si ceva e scutit de taxe, si declarat zona duty free. Ceea ce aduce berea pe la 50 de centi 1 dolar bucata, si poti sa-ti dai drumu la rasuflare si sa respiri normal. Plus ca sa si inoti.

bine că mi se întâmplă mie

Ar fi trebuit să fac anunțul ăsta de pe la sfârșitul lui mai, din respect pentru cei trei cititori ai blogului. Așadar. Ne auzim când mă adun de pe drumuri, până atunci, vorba lu Țuțurică, Viață Bună!